Si se facea ca "TOT" era acolo,
Un "TOT" formal, gravid si-n disperare
De cauza nobila,
De cauza sparta,
De cauza bearca,
Razand de lingura silita sa plece
Cu coada-ntre picioare.
Si se facea ca "TOT" lucra la negru,
Spoind atitudini si cuvinte
Care-oricum n-ar fi valorat mai nimic
Si care-oricum se-aruncau imediat
Intr-un teribil gest repetitiv,
Stereotip si restrictiv.
Si se facea ca "TOT" se cerea pretutindeni:
La un pahar de grog, puteai cere "TOT" restul,
La un pahar de Jack, puteai spune "TOT" de-acasa,
La un pahar de vin, puteai uita "TOT" ce porti pe mana stanga,
La un pahar de idei, puteai primi "TOT" leafa mica,
La un pahar de contraste, te numeai "TOT" cel de pana atunci.
Din "TOT" ramanea intotdeauna indeajuns pentru toti si pentru toate
Si,
Totusi, niciodata, nimeni n-ar fi spus ca are "TOT",
Pentru ca, doar uneori,
Toti se plangeau de "TOT".

Se facea, deci, ca "TOT" se rostogolea ca un cimpanzeu,
Peste umbrele creponate ale diminetii
(ale cumplit de crudei dimineti),
Aruncandu-si gratele paroase inainte si inapoi,
Inainte si inapoi,
Inainte si inapoi,
Ca miscarile haotice ale unei pendule hipercapnice si hipercromatice.