Se-ntamplase.
Isi simtea venele-mpreunandu-se-n spasme, orbitele-n implozie spontana, timpanele perforate de ace si roase incet de tacere, valuri de foc, rostogolindu-se tanatic pe trahee, ghiare-nfipte-n ceafa la orice miscare si totul atat de ritmic si totul in vartej, scrasnetul pietrelor sub greutatea trupului zdrobit, plesnete lucioase de bici, sapand in carnea arsa, ambra risipita-ntre ruinele fumegande, ecouri fara sens ale zborului spre mai departe, spre dincolo, spre orice-ar fi - care tot trebuia sa se-ntample.
Nu se mai aude nici licarirea-n balans a ritualurilor fade. Nu mai pleaca nici o cometa spre-nceputuri. Nu mai stie nici unde-a rasarit, nici de ce, nici macar daca. Serenitate neagra ca seva taisului de lance. E frig, se-agata liane de umbra gregara pe lespezile grele. Lasa, in noaptea ce vine, luna nu va mai fi plina. In noaptea ce vine, umbra va fi, deci, mai mica. Asa se mai intampla... si-acum se-ntamplase.