Simti cum se-ntorc libelule mici si-albastre spre genele tale aproape-adormite. Ai ochi-ntredeschisi, clipesti imperceptibil, codat, sa cerni praful de ambra si aroma de-acum o vara.
Treci farama cu farama prin sita, te-opresti ca o moara de vant, la rastimpuri, amenintata de-o lance si de-un caltor ce-si cauta Dulcineea. Apoi, macini iarasi, placid, amintiri despre pamanturi crestate, ganduri sucite, cai adapati cu solstitii inegale, frunze dungate-n nervuri de poveste, poduri de-nceput si poduri de sfarsit si fulgere-necate-n ape si drumuri de trefla aratate-n cartile soioase si plaje batute de vantul prea rece si parcuri de care n-ai aflat niciodata, cu havuzuri pline de pesti rosii si tuneluri batrane, sapand carare-ntre tine si "maine" si dealuri curate cu vii si apusuri calde si-ntotdeauna ceea ce-a fost si ceea ce va fi intr-un discret dute-vino de raspunsuri pe care nu le-astepti, intr-un labirint de deja-vu-uri colorate, intr-un desis de arabescuri din care incerci sa-ntelegi ce-i al tau si ce e doar poveste, dar firul iti scapa des, se-nnoada, se upe, se-agata...uneori, ti-e bine, daca nimeresti si alte fire, daca le simti pe-aproape...fie si iluzie, ce daca aimai aruncat zarurile astea o data? Alteori, ti-e lehamite sa tot alergi dupa un capat...si se-ntampla sa-ti para c-ai prins alt fir din urma si ca nu seamana cu ce-a fost si ce voiai sa fie, ca nu-i al tau, e-al altuia, tie-si-l sanatos...acuma, daca-l apucasi...si iar se-nnoada si se rupe si te zgarie-n palma...asa-i, daca l-ai vrut de matase...
Toate astea le cerni si le macini si le-aduni si le semeni printre genele-mpreunate, sorbind taietura aspra a trunchiului pe care te-ai asezat, o clipa, sa respiri.